In prima faza si eu am fost impotriva relatiilor pe internet si prima reactie pe care mi-a starnit-o numele documentului pe care trebuia sa il comentez a fost aceea de a rade. De fiecare data cand am auzit de oameni care poarta discutii cu persoane din alt oras sau mai ales din alta tara mi-am zis ca e o prostie si ori de cate ori vedeam la „Surprize, surprize” intalniri intre persoane din tari diferite care chipurile se iubeau ma apucau crize de ras isteric. Daca stau insa si ma gandesc mai bine nu e obligatoriu sa fie o prostie. De curand mi s-a atras atentia chiar : „Da, ai dreptate, dar stii...am vazut nijte statistici conform carora casatoriile dintre persoane care s-au cunoscut pe net sunt cele mai durabile! Oare de ce?”.
Ulterior am cautat si eu pe internet statistici privind durata casatoriilor in functie de felul cum cei doi s-au cunoscut si am reusit, intr-un final, sa gasesc ceva scurt dar la obiect :
Locul intalnirii Nr.-ul de casatorii (2000) Nr.-ul de divorturi (2000)
Pe internet 314 30
Live (diferite locatii) 2086 1035
Daca ar fi sa calculam conform formulei : „x/100 * numarul casatoriilor = numarul divorturilor” , am putea observa ca in cazul intalnirilor „face to face”, in jur de 49,5% (x) din cei ce s-au casatorit, au divortat ulterior, pe cand in cazul intalnirilor pe internet, procentul este cu mult mai mic si anume de doar 9,5% (x) .
Timp de aproximativ o zi am ramas intr-o stare de soc si nu am putut sa imi explic de ce aceste statistici...cam acelasi lucru ca si statisticile privind rata sinuciderilor : de ce numarul barbatilor e mai mare decat al femeilor? E ceva absurd, logic, pentru ca un barbat e mult mai legat de partea fizica, materiale a vietii decat o femeile care se axeaza in primul rand pe sentimente si relatii. O femeie ar fi mult mai usor de impins spre un astfel de gest decat un barbat nu? Pana am aflat explicatia....care era de altfel la mintea cocosului, dar uite ca nu mi-a dat prin minte : pai, „femeile au de 10 ori mai multe sanse sa isi doreasca sa se sinucida; barbatii au de 4 ori mai multe sanse sa reuseasca, asa ca ai mult mai multe sanse sa intalnesti femei care vor sa se sinucida, pentru ca barbatii sunt deja morti” este o replica din filmul „Just a kiss” (2002) pe care o gasesc foarte adevarata. Si la statisticile privind sinuciderea se pot observa si cele mai folosite metode tot pe sexe...oare care sunt cele mai folosite metode de catre femei? Pastile, otravuri, taiatul venelor (rar, pentru ca deja e prea dureros). O femeie nu vrea o moarte dureroasa pentru ca in general nu rezista la durere si nu are suficient sange in ea pentru a apela la cea mai des folosita metoda de catre barbati si in general si cea mai rapida...si anume, arma! Si tot pentru ca femeia se axeaza mai mult pe sentimente decat pe rationalitatea si pe ceea ce tine de lumea materiala, in pragul sinuciderii exista riscul ca aceasta sa se gandeasca la altii, oricinine ar fi acestia, si sa se sacrifice pentru ei, sa aleaga sa-si continuie chinul de dragul lor. Un barbat nu suporte sa il doara sufletul, inima, insa suporta mult mai usor durerea fizica. Un barbat nu o sa aleaga sa se sacrifice dupa o relatiile esuata, sa se oblige sa nu isi uite marea iubire si sa ramana singur pentru tot restul vietii, sa sufere pentru totdeauna, in schimb o femeie da. De aceea si cele mai des intalnite motive de descurajare, de sinucidere in randul barbatilor sunt de ordin material: nu se mai descurca la scoala, facultate, servici, nu reusesc sa isi realizeze visurile privind cariera, au pierdut o suma suficient de mare la jocuri de noroc, etc, in schimb in randul femeilor principalele motive de sinucidere sunt cele legate de relatii amoroase, de prietenie sau familie esuate.
A fost, intr-adevar o paranteza putin cam prea lunga, dar necesara pentru a arata faptul ca statisticile reflecta intotdeauna realitatea, realitate la care poate nici nu ne-am fi asteptat si ca lucrurile, daca sunt luate la puricat, intotdeauna au o explicatie, chiar daca in prima faza suna a idiotenie imposibila.
Acesta cred ca este si cazul statisticilor privind durata casniciilor. In mod normal ne-am astepta ca cei ce s-au cunoscut pe internet nici macar sa nu apuce sa se intalneasca „live” sau chiar daca se intalnesc, relatia sa dureze extrem de putin, doar pana in momentul in care cei doi vor descoperi ca nici unul, nici celalalt, nu este de fapt aceiasi persoana care parea pe internet. Dar iata ca nu este totusi asa si niste principale motive, evident nu suficiente pentru a explica statisticile, sunt, dupa parerea mea urmatoarele:
1. din momentul in care doua persoane realizeaza ca au ceva in comun, eventual se plac si incep sa discute si pana cand se intalnesc fata in fata, in cele mai multe cazuri (chiar daca cei doi locuiesc in acelasi oras sau in orase foarte apropiate), trece destul de mult timp, astfel incat fizicul este exclus pentru o buna bucata de vreme. Iar cand spun fizic nu ma refer neaparat la saruturi, atingeri ci chiar si numai la simplul contact vizual. Desi ei stiu unul despre celalalt ce fel arata din poze, in momentul in care se vad fata in fata este cu totul si cu totul altceva si fie ca vrem sa recunoastem, fie ca nu o relatie o mult mai puternica atunci cand fizicul nu este implicat (in ciuda expresiei „ochii care nu se vad se uita”), pentru ca in cazul multor relatii incepute in viata reala si nu pe internet, evident, in momentul in care unul dintre cei doi a fost nevoit sa plece la o distanta mai mare fata de celalalt (alta localitate, sau chiar alta tara), acesta din urma ori a cedat, a cazut prada tentatiei ori s-a mentinut in continuare fidel si dragostea sa pentru partener nu a scazut. Ori multi oameni au spus ca felul in care reactioneaza cei doi in momentul in care sunt obligati sa se desparta arata cat de mult se iubesc cu adevarat si daca merg dupa criteriul „ochii care nu se vad se uita” inseamna ca totul a fost doar ceva superficial. Daca relatia se mentine si in momentul in care fizicul dispare (nu atat contactul fizic propriu-zis cat si simplele atingeri sau contactul vizual) e clar ca este cu adevarat stabile, de aceea este posibil ca incepand relatia tocmai prin aceasta separare, cei doi sa fie intariti si sa se vada de la inceput daca simt cu adevarat ceva unul pentru altul si sunt dispusi sa undure un timp departarea sau nu. In acest fel nu vor mai fi pusi in situatia neplacuta de a descoperi dupa ani buni ca nu e iubire adevarata si sa sufere cumplit dupa o despartire, aceasta avand loc inca de la inceput in cazul in care lucrurile nu merg ;
2. in al doilea rand, relatia sexuala va fi cu mult mai mult amanata decat in viata reala si cred ca oricine stie din propria-i experienta ca o relatia in care contactul sexual apare ceva mai tarziu are mai multe sanse sa dureze. In realitate, cei doi fiind si fizic unul langa celalalt de fiecare data cand poarta o discutie, tentatia ar fi mult mai mare, chiar daca sa zicem ca unul sau chiar amandoi partenerii si-au propus sa lase pe mai tarziu implicatia sexuala. Pe internet in schimb intai va exista dorinta celor doi de a vorbi tot mai mult, tot mai des, de a isi spune cat mai multe si de a afla cat mai multe unul despre celalalt, abia apoi, tot uitandu-se la poze vor fi tentati sa vada acea persoana in fata lor, pentru ca ii atrage din punct de vedere fizic. Pana in momentul in care intalnirea va fi cu adevarat posibila va trece un timp, indiferent de distanta care ii desparte, iar, evident, din momentul in care s-au intalnit prima data pana cand se va ajunge la contactul sexual propriu-zis va trece si mai mult. In cazul in care cei doi sunt si din orase diferite, chiar daca la un moment dat sa zicem ca si-ar incepe viata sexuala impreuna, posibilitatile de a se vedea fiind mult mai reduse decat daca ar locui in acelasi oras si actul sexual va avea loc o data la nu stiu cat timp. Or si faptul ca vor fi obligati in mod indirect sa aiba contact sexual mult mai rar, va face sa iasa la iveala daca relatia poate tine cu adevarat sau nu, in functie de cat vor rezista cei doi (asta presupunand ca nici unul dintre ei nu ar insela) . O explicatie reala nu cred ca sunt in stare sa dau de ce este mai solida o relatie in care conbtactul sexual apare mai tarziu, insa realitatea o confirma ;
3. apoi, cele doua persoane nefiind fata in fata, o serie de mici amanunte (atingeri, sarutari, simple priviri ochi in ochi) fiind excluse, ei se vor vedea obligati sa gaseasca alte modalitati de a realiza acea legatura. Principalele vor fi evident discutiile, iar prin intermediul lor oamenii ajung sa afle foarte multe lucruri unii despre ceilalti, ajung sa observe mult mai repede decat in viata reala daca se potrivesc intr-adevar or ba. Putem pur si simplu pune aceiasi doi oameni care nu ar trebui sa se inteleaga, fiind la poli opusi, sa discute pe internet si fata in fata iar mai apoi sa analizam diferentele, sa vedem prin care metoda isi vor da seama mai repede ca nu se potrivesc. Cu siguranta ca in mod normal, rezultatele unui astfel de experiment ar trebui sa arata clar faptul ca discutand pe internet oamenii observa mai repede ca nu au ce discuta, decat stand „face to face”. In timp ce in viata reala, doua persoane ar putea sa una langa alta pur si simplu, fara sa se atinga, fara sa isi vorbeasca, chiar si fara sa se priveasca si sa se simta totusi bine, sa simta ca exista o legatura intre ei, ceva ce ii uneste, sa nu se plictiseasca si sa simta, unul dintre ei, nevoia sa plece din respectiva incapere, pe internet daca nu mai spui nimic, „omul de la capatul firului” cu siguranta ca va inchide fereastra si orice fel de comunicare va inceta. In felul acesta, consider eu, intr-o discutie pe internet esti obligat, atat timp cat vrei sa mentii o discutie cu cineva, sa „vorbesti”, adica sa tastezi mai bine zis. Si astfel, la un moment dat sau altul, eventualele lucruri care se afla dupa o excursie impreuna la mare sau la munte si care le arata celor doi ca de fapt nu se potrivesc, ar putea iesi la iveala mult mai devreme. Desi o discutie pe internet ar putea parea mult artificiala, datoritata faptului ca fiecare dintre cei doi ar putea fi fals, ar putea minti, nu stim cu exactitate reactia celuilalt (chiar daca am avea webcam, nu avem cum sa stim la care dintre ferestre a reactionat in felul x), totusi prin faptul ca cei doi sunt obligati sa comunice doar prin intermediul cuvintelor si eventual desenelor, pozelor, muzicii, personalitatea lor va iesi la iveala mult mai repede .
Mai apoi, daca ar fi sa luam in discutie probleme impusa si in documentul propus si anume cea a lumii din ziua de azi, care alearga continuu dupa un trai mai bun si care nu are suficient timp pentru viata sentimentala (iar aici nu ma refer numai la cea amoroasa ci si la prietenie si familie), intr-adevarul internetul ofera sansa de a cunoaste pe cineva cu eforturi mult mai mici. Trebuie sa recunoastem ca peste 90% din oamenii din ziua de astazi s-au lasat prinsi de „sarpele urban” si de „gustul banului” (Luna Amara, „Dizident”) si chiar daca traiesc „decent” ei continua sa lupte pentru mai mult si mai mult, fara nici un rost, iar daca ii intrebam pentru ce fac asta ei ne vor da acelasi raspuns ca si inainte de a ajunge ca traiasca bine : „ca sa traiesc decent” ; „ca sa duc un trai decent”. Si acesta nu este numai cazul fugii dupa bani; putem lua spre exemplu cazul unul baiat (si chiar cunosc, personal, un astfel de baiat) care merge la sala pentru a face si el cativa muschi, pe ici pe colo, ca sa fie si mai atragator. Dupa cateva luni sau cativa ani sa spunem ca obtine acei muschi; evident ca, fiind deja prins de aceasta aroma a mersului la sala nu se va mai putea opri si isi va dori in continuare mai mult si mai mult. Mergand in continuare la sala muschii vor creste tot mai mult, pana cand, la un moment dat, vor deveni dintr-un atu un lucru disgratios, care, in loc sa atraga fetele mai mult, le va indeparta. Acelasi lucru se intampla si in „goana dupa aur” : fugind in continuu dupa bani, la un moment dat te vei trezi ca nu te mai poti opri (bineinteles, te vei trezi ca nu te poti opri doar in cazul in care esti suficient de lucid ca sa constientizezi asta, pentru ca majoritatea oamenilor o fac fara sa isi dea seama) .
Avand in vedere aceste lucruri, putem spune, asa cum spune da altfel multa lume : „internetul este un simplu mediu, depinde cum il folosesti”. Intr-adevar, este doar un alt mediu in care poti cunoaste oameni si este chiar un mediu mult mai larg, pentru ca pe internet poti cunoaste si oameni din propriul tau oras si din alte orase dar si din alte tari. Sa gasesti o persoana care sa semene cat mai mult cu idealul tau de barbat/femeie va fi mult mai usor decat daca te-ai duce intr-un bar sau club din zona. Bineinteles ca depinde totusi de felul cum stii sa folosesti acest mediu, pentru ca in el pot intra si copii inocenti si naivi, care inca nu au avut o relatie amoroasa sau poate nici macar de prietenie adevarata in viata reala si care ar putea si cu usurinta pacalite de persoane cu mult mai multa experienta, nu neaparat de o varsta mai mare. Si logic ca si pe internet, ca si in viata reala, exista locuri si locuri : daca te duci intr-un bar ai sanse sa cunosti anumite tipuri de oameni, daca mergi intr-o librarie, altele sau daca e sa o luam la puricat : daca te duci in barul x poti intalni niste feluri de oameni, daca te duci in barul y, alte feluri. Si pe internet depinde pe ce site-uri intri si poate chiar si cu ce scop, pentru ca, zic eu, si in viata reala cat si pe internet, relatiile (nu neaparat amoroase, ci si cele de prietenie) cele mai serioase se leaga intre doi oameni atunci cand acestia nu au pornit de la ideea ca trebuie sa isi gaseasca pe cineva. Atunci cand intri intr-o librarie in ideea de a gasi cartea x sau pur si simplu de a vedea ce carti iti vor atrage atentia, exista mult mai multe sanse sa dai peste o persoana cu care poti purta o discutie interesanta, decat atunci cand intri acolo cu obsesia de a gasi pe cineva care sa indeplineasca anumite cerinte clar stabilite si care sa te placa. La fel si pe internet: in documentul propus erau mentionate niste site-uri la inceput: Hi5, MySpace, FaceBox, or eu nu cred ca acestea sunt site-uri pe care oamenii normali intra in scopul de a-si intalni perechea. Mi s-a mai intamplat sa aud o persoana spunand ce va de genul „ce e si cu site-ul asta de matrimoniale?”, referitor la Hi5 si m-a deranjat destul de tare si atunci, deoarece eu mi-am facut cont acolo in urma unui mail primit de la un coleg de clasa si in nici un caz cu un astfel de scop.
Puteati da, in cel mai rau caz, exemplul site-urilor de matrimoniale care exista cu miile, fiecare cu alta si alta denumite. De obicei, o persoana cu o viata normala isi face un cont pe unul din cele 3 site-uri deoarece primeste un mail sau mai multe de la prieteni, colegi, care il invita sa intre acolo. Oamenii isi pun poze, scriu cate ceva despre ei, au chiar si un jurnal unde pot scrie in fiecare si la fel ca in jurnalul obisnuit ceea ce gandesc, cred, li se intampla; au un status ca si pe messenger unde isi pot scrie starea, fac schimb de comentarii si pareri, de obicei, intre ei, oameni care deja se cunosteai, dinainte, din viata reala. Acei oameni care intra pe astfel de site-uri doar in ideea de a cunoaste oameni noi sau, si mai grav, de a lega relatii de dragoste, sunt de cele mai multe ori niste persoane ori care nu au o viata reala ori unele care au poze false, fake-uri, pentru a pacali pe cei mai naivi si a obtine diferite lucruri (ori numai amuzament, ori eventual si lucruri mai serioase). Recunosc ca atunci cand eram un mic copil si eu dadeam „add as a friend” la oricine mi se parea mie ca asculta rock sau ca are vreun „about me” mai interesant, dar pe vremea aceea, intr-adevar, nu aveam o viata reala, nu aveam nici relatii de prietenie prea serioase, d-apoi de dragoste si habar nu am ce fel stau lucrurile cu adevarat. In ziua de azi insa nu trimit cerer de prietenie decat foarte rar, chiar si celor pe care chiar ii cunosc (le dau doar unora pe care ii consider cu adevarat prieteni sau despre care am o parere mai buna) si nu dau accept decat, la fel, la persoanele care merita cu adevarat si pe care, evident, le cunosc deja (recunosc ca mi se mai intampla sa primesc cate un friend request de la colegi, fosti colegi, parteneri de baut prin „T” sau „Flor” (baruri galatene) si ma simt obligata sa dau accept pentru ca nu vreau sa supar, dar in general incerc sa evit situatiile de genul – am avut un profil mai vechi pe care il stia toata tara si tocmai pentru asta mi-am facut unul nou, ca sa nu afle prea multi de el si sa am un maxim de 30 de prieteni...se intampla insa sa mai afle lumea de el, asta e).
Asadar, daca ai cont pe unul dintre site-urile mentionate nu inseamna ca iti cauti pe cineva (exista chiar si o sectiune unde poti sa scrii ce cauti : men/woman/both/just looking around/make friends si cred ca peste 80% din cei care au cont, au selectat acolo ori just looking around ori make friends ori amandoua, deci lumea nu e acolo pentru vreo realtie amoroasa – daca e sa se cunoasca, bineinteles, nu e ceva rau). In plus, pe aceste site-uri sunt si persoane care sunt deja intr-o relatie si poate chiar una care decurge excelent ; exista o alta sectiune unde poti scrie si „starea ta civila”, adica : single/commited/single and looking/single and not looking si eu mai stiu ce alte variante. Oare cei care au prieten(a) si printre pozele lor se numara si unele cu acesta/aceasta sunt tot in cautare de pereche, saracii? Si plus ca fraza „Se arata fotografii (ea pe malul marii, in ipostaza romantica, el umflandu-se in pene, cu un tricou destul de mulat)” este cu mult exagerata. Nu cumva pe tricoul acela mulat scria si „de puta madre” sau vreo expresie continand cuvantul „gigolo”? Hai sa fim seriosi, ca nu cred ca sunt mai mult de 10-20% de oameni care au astfel de poze penale si acum depinde si peste al cui profil te uiti, ce fel de oameni cunosti sau peste care ai „norocul” sa dai, dar, personal, mi se intampla „o data la 1000 de ani” sa dau peste astfel de „specimene” (pe Hi5, cel putin, care, nu stiu de ce, dar mi se pare el mai serios site dintre acestea 3 si dintre toate pe care le stiu care sunt pentru asa ceva ; nu o data am spus ca am sa imi sterg profilul de pe facebox pentru ca zilnic am cate o vizita de la un „specimen” ; evident, doar vizita, rareori mai si comenteaza cate ceva si atunci chiar imi ies din minti, dar uite ca inca nu l-am sters...poate ca o sa o fac in viitorul apropiat, dar cel de pe Hi5 nu cred ca am sa-l sterg pentru ca totusi e si ca un fel de coltisor al tau, unde te poti duce si iti poti pune ce crezi tu ca te reprezinta : muzica care iti place, rezultatele pe la vreun test de personalitate cu poze care ti-a placut, un pasaj dintr-o melodie sau o carte sau chiar ceva scris de tine insuti intr-un moment de inspiratie).
Daca pornim de la ideea ca o relatie pe internet si mai ales una la distanta este o prostie, vom refuza orice oportunitate de genul, insa, in acelasi timp, am putea si sa ratat ocazia de a cunoaste pe cineva care chiar se aseamana cu genul de om pe care am vrea sa-l intalnim, cineva pe care in viata reala, avand in vedere miile de treburi zilnice pe care le avem, ne-ar fi mai greu sa-l intalnim. Eu, personal, recunosc ca nu dau accept (nu doar pe hi5 ci nici pe facebox, pentru ca pe MySpace am cont dar nici nu mai stiu parola ) nici unei persoane (nici de sex masculin, nici feminin, care nu e din galati (asta in cazul in care ma decid ca dau accept cuiva pe care nu cunosc (nu il/o recunosc din poze), insa eu nu caut pe nimeni si chiar daca mi s-ar ivi ocazia probabil ca as refuza-o. O persoana normala, insa, isi doreste o relatie, chiar daca nu iese pana la supermarket in scopul de a-si gasi jumatatea; lucrurile acestea se regasesc, totusi, in subconstient; iar o persoana care vrea asta ar trebui, dupa parerea mea, sa realizeze ca internetul nu este decat un alt mediu in care poti intalni oameni si din anumite puncte de vedere chiar unul mai bun decat oricare altul (deoarece in el se regasesc mult mai multi oameni decat intr-un bar, intr-o biblioteca, etc si „ai de unde alege”). Bineinteles ca sunt si oameni mai conservatori, ale caror idei fixe nu pot fi atat de usor sau chiar deloc schimbate si, pana la urma, fiecare cu optiunea lui (ca doar nu trebuie sa fim trasi la xerox) si nu mi-am propus in nici un c az sa ii conving pe aceia sa aleaga sa isi cauta jumatatea pe internet. Eu doar imi exprim parerea, care nu este contra (pentru ca nu pot sa spun ca este in totalitate pro ).
Personal, cele mai valabile persoane le-am cunoscut „live”, insa rareori in propriul meu oras, mergand in locurile in care merg saptamanal, dar eu nici nu pot sa spun ca am cunoscut prea multe persoane pe internet. Cine stie? Poate ca daca s-ar face o statistica si in aceasta privinta, s-ar observa ca cele mai valabile persoane sunt cunoscute tot pe internet si poate ca unii iarasi ar ramane uimiti sau ar rade. Dar, totusi, e doar un alt mediu nu?
Cu un simplu search pe google putem descoperi forumuri de discutii pe care este abordata chiar aceasta tema: cea a iubirii pe internet ; vom gasi acolo oameni pro, oameni contra, oameni indecisi, oameni care au experimentat si sunt fericiti, oameni care au experimentat si sunt nefericiti, oameni care experimenteaza in momentul de fata, etc.
In general, dupa cum spun si multi altii, o parerea in totalitate contra va avea omul care a experimentat si e dezamagit sau care nu a experimentat pe net, ci doar in viata reala, dar tot dezamagit e; o parere totalmente pro va avea omul care e intr-o relatie ce functioneaza momentan, eventual, in care cealalta jumatate e cunoscuta pe net. Culmea e ca si eu cand eram micuta si abia descoperisem internetul am avut o astfel de experienta si a fost foarte nefericita, dar uite ca acum nu ma numar printre cei care sunt contra. Nici pro nu am cum sa fiu si nu cred ca as fi nici dupa ce as avea eu, personal, o experienta reusita in domeniu, asta insa pentru ca eu sunt mult prea lucida, dar normal asa ar fi. Nu as putea sa spun „da” si sa inchid ochii la toate copilele care sunt fraierite, dar n-as putea nici sa spun „nu” si sa ma fac ca nu ii vad pe toti cei care chiar s-au casatorit in urma unei intalniri pe internet.
Daca am privi adevarul in fata si am fi complet rationali, ne-ar durea mult prea mult si asta nu numai in dragoste ; la fel cum in religie se spune „daca Dumnezeu nu ar exista, ar trebui inventat” (Voltaire) , pentru ca oamenii nu pot trai far iluzia existentei cuiva „acolo, sus”, mai puternic decat ei (oricat ar fi ei de orgoliosi si ar vrea sa se creada stapini pe propria lor viata), care are grija de sufletul lor, la fel si in dragoste daca nu am mai putea si macar un 1% naivi si sa credem in diferite „copilarii” probabil ca lucrurile ar fi prea amare.
Nu putini oameni (cel putin din cei mai lucizi si care realizeaza astfel de lucruri) ii invidiaza pe copii pentru inocenta, puritatea si naivitatea lor; nu sunt putini cei carora le este ciuda ca nu mai pot sa creada in „Mos Craciun”, in Dumnezeu sau in atatea alte lucruri. S-au facut mii si mii de filmulete amuzante, dar si foarte realiste, ce ilustreaza copii raspunzand la intrebarea „ce este iubirea?” si care, se pare, stiu sa raspunda mult mai bine decat un adult, care, chipurile, are ditamai experienta in spate. Un astfel de filmulet este chiar cel pe care l-am adaugat lucrarii mele, pe acest cd. Este preluat de pe site-ul www.youtube.com si va invit sa il vizionati cu atentie. Mi-am amintit, cu aceasta ocazie, un citat din “Micul Print”: “Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii.” (Antoine de Saint-Exupery)
Toata viata noastra este o cautare a fericirii, caci „fericirea este ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata”, numai ca datorita evolutiei pe plan tehnologic a societatii, am fost invatati sa cautam fericirea in locuri in care nu ar avea ce cauta in mod normal (nu ca ar fi imposibil de gasit chiar si acolo, bineinteles) si ne-am instrainat de ceea ce inseamna ea cu adevarat. In scopul ilustrarii acestei idei, am pus pe acest cd si melodia formatiei Vama Veche, „Fericire”.
Asa ca, haideti sa fim totusi putin naivi, nu cat sa ne facem rau ci doar atat cat sa ne facem bine .
In anul 2007 Romania ocupa locul trei din Europa in privinta abandonului scolar. La sfarsitul anului trecut s-a constatat ca tara noastra a trecut de pe locul trei, pe locul patru. Desi suntem, in continuare, prin primele tari pe lista celor cu elevi ce parasesc bancile scoalii, iar acest lucru este foarte ingrijorator, suntem, totuşi, în avantaj faţă de Spania, unde valoarea indicatorului este de 31%, de Portugalia, cu 36,3% si de Malta, ce ocupa primul loc, cu 43%.
Elevii declara ca teoria nu este niciodata sau mult prea rar aplicata in practica, inclusiv la orele care ar solicita in mod imperativ acest lucru: chimie, fizica, stiintele naturii. Dupa cum ne spune si eleva in clasa a 10-a a liceului Sf. Maria, Andra P., „Orele parca trec mult mai greu decat in scoala generala, cand profesorii se implicau relativ mai mult in predare, cel putin in cazul meu! Acum, cele 50 de minute sunt un adevarat calvar, ce pare sa nu se mai termine si care te oboseste psihic si te face efectiv sa simti ca o iei razna!”.Mediul si educatia
Am planuri mari insa [ca de obicei]: promit ca imediat ce trece Pastele imi fac abonament la sala! Nu, de data asta chiar o sa ma tin de treaba! 8-| :-“
