Cum să avem o viaţă echilibrată şi o carieră reuşită?

Adrian Mutu:“Recunosc ca în trecut am făcut unele excese, dar acum am o viaţă echilibrată.”


În primul rand, consider că este necesar să definim termenii “viaţă echilibrată” şi “carieră reuşită”. S-a dovedit faptul că oamenii sunt extrem de diferiţi şi că fiecare ar putea da o altfel de definiţie pentru aproape fiecare lucru din lumea aceasta. Aşadar, şi aceste două expresii pot însemna altceva pentru fiecare dintre noi. Să încercăm, însă, să descoperim punctele comune ale tuturor acestor definiţii!
Termenul “echilibru” din sintagma “viaţă echilibrată” ne trimite, cu siguranţă, la ideea de a încerca puţin din toate, de a lua câte un pic din fiecare experienţă, fără a face excese şi fără a elimina total unul dintre lucrurile importante pentru noi.
Unii oameni ar pune acest stil de viaţă în opoziţie cu ideea de “carieră reuşită”, deoarece pentru mulţi a avea succes pe plan profesional presupune să renunţi la viaţa personală. Să vedem, totuşi, cum putem avea câte puţin din fiecare!

Judy Garland: “Întotdeauna să fii o versiune de prima mână a ta, în loc de o versiune de mâna a doua a altcuiva.”
Pentru mine, totul a început acum aproape 21 de ani. Am deschis ochii într-o lume necunoscuta mie şi a trebuit să fac eforturi pentru a afla: cine sunt cei patru ochi care se uită la mine cu atâta dragoste, cine sunt toţi ceilalţi ‘jde mii de ochi peste care dau atunci când primii patru mă însoţesc la o plimbare într-un loc mare şi cu multă chestie verde despre care am aflat între timp că este verdeaţă şi că eliberează oxigen, care e bun pentru sănătate, ce sunt toate celelalte lucruri care mă înconjoară, dar cel mai important: cine sunt eu.
Cred că pentru a ne începe drumul către o viaţă echilibrată este necesar ca mai întâi să aflăm cine suntem şi după cum spunea cineva, atunci când aflăm, să dăm volumul la maxim. Adică, să încercăm, să experimentăm, să mâncăm, să bem, să citim, să iubim, să sărutăm, să ne împrietenim, să ne plimbăm, să trăim. Şi toate acestea cu un singur scop: acela de a ne descoperi pe noi înşine aşa cum suntem. Iar după ce am aflat acest lucru, să ne bucurăm de minunea de a fi aşa şi nu altfel, să ne căutăm calităţile şi să le valorificăm, să ne aflăm defectele şi să fim mândri că sunt ale noastre, să ne acceptăm aşa cum suntem şi să conştientizăm faptul că fiecare e unic în felul său şi că nimeni nu poate fi perfect.
Un alt pas important este să ne punem întrebarea dacă peste zece ani ne vom mai aduce aminte de lucrurile la care muncim azi şi dacă peste o suta de ani îi va mai păsa cuiva de tot ceea ce facem acum. Să ne întrebam cum vrem să fim memoraţi de către oameni şi ce vrem să se spună despre noi, atât în prezent, cât şi după moartea noastră. Oricine este dator să îşi descopere valorile şi să înveţe să le folosească în aşa fel încât să rămână în memoria tuturor prin ceva caracteristic numai lui, să îşi creeze propria imagine.
Iar după ce am decis clar cine suntem şi ce vrem să facem cu acest lucru, se presupune că suntem mândri de calităţile pe care le avem, că ne respectăm şi că nu putem permite oricui să aibă acces la viaţa noastră şi la tot ceea ce reprezentăm noi, ca persoane. Aşadar, trebuie să ne stabilim o suită de principii în funcţie de care să ştim cum va trebui să acţionăm în momentul x şi pe cine va trebui să alegem ca prieten şi pe cine nu. Iar un alt lucru deosebit de important pentru noi este să realizăm că aceste principii nu pot fi aceleaşi pentru toţi oamenii, deşi este bine să învăţăm de la ceilalţi şi să preluăm din ideile lor, însă asta nu înseamnă să uităm să le adaptăm la propriul nostru fel de a fi.

Principii de viaţă în stil propriu
În incercarea mea de a fi o persoană echilibrată, mi-am stabilit priorităţile şi am învăţat să spun “NU” fără să mă simt prost, atunci când realizez că nu pot face un lucru sau că nu este suficient de important pentru mine sau poate că, pur şi simplu, nu mi se potriveşte.
Pentru a avea o carieră de succes, am învăţat să-mi dozez resursele şi să-mi organizez timpul astfel încât să lupt pentru a mai urca zilnic câte o treaptă din lungul drum necesar pentru a ajunge la jobul dorit. Şi, cel mai important, am învăţat că nu cantitatea, ci calitatea muncii depuse este cea care contează cu adevărat şi care va fi apreciată de un angajator de calitate. Iar dacă visezi la un job de calitate, e clar că şi angajatorul ar trebui să fie pe măsură. Şi da, există astfel de oameni!
O vorba spune că “rudele nu ţi le poţi alege, pe când prietenii da”, aşa că de ce să nu profit de această posibilitate? Pentru a mă înconjura de oameni de calitate, mi-am ales ca prieteni nişte oameni care încearcă şi ei să fie echilibraţi, care ştiu să bea câteva pahare de alcool la o ieşire în oraş, fără să strâmbe din nas şi să spună “Eu nu beau alcool!” şi fără să îşi depăşească limita personală şi să se facă de râs faţă de toţi ceilalţi. Chiar dacă unii ar putea spune că într-un bar sunt tot oameni care beau, unii doar ameţiţi, alţii la fel de beţi ca tine, aşa ca nu vei avea faţă de cine să te faci de râs, consider că este important ca fiecare, pentru propria sa imagine, să îşi cunoască limita şi la băutură şi să înveţe să se oprească atunci când este pe cale să o depăşească. Iar cum această limită diferă de la om la om, nimeni nu ar trebui să se simtă prost în momentul în care colegul de pahar îi râde în nas că el e deja la a doua bere şi tu încă o sorbi pe prima. De asemenea, mi-am ales prieteni care nu spun nu la experienţe noi, dar ştiu să spună nu la experienţe deja avute şi despre care au înţeles că nu li se potrivesc. M-am înconjurat de oameni care au încercat să fumeze măcar o dată, din curiozitate, şi nu mă refer doar la tutun, căci suntem datori să ştim la ce anume spunem nu, dar care nu au fost niciodată fumători şi care au ales să nu facă asta în continuare, pentru că au realizat că le-ar fi fost dăunător. Am încercat să-mi aleg ca prieteni oameni care ştiu şi să se distreze, dar nu se rezumă doar la atat, care pe lângă asta mai au şi nişte cursuri la o facultate şi se duc la mai mult de jumătate dintre acestea, care sunt capabili să treacă examenele cu brio şi apoi să le sărbătorească la o terasă cu o bere rece, care fac zilnic eforturi pentru a-şi mai adăuga câte un plus la CV-ul personal şi care au un plan de viaţă, o carieră ideală, o familie ideală şi încearcă să facă ceva pentru a le obţine.
În ideea de a nu privi munca precum un lucru neplăcut, dar care trebuie făcut, căci acesta nu este un mod de gândire care ar putea conduce pe cineva către o carieră reuşită, am încercat să îmi impun modele pozitive de gândire, cum ar fi: “munca este ceea ce fac eu din ea"; "munca poate fi o ocazie minunată de a ..."; “munca mea mă înscrie în circuitul lumii", etc.
Pentru a menţine echilibrul între munca intelectuală şi cea fizică din viaţa mea, precum şi între minte şi corp, în general, încerc să îmi fac timp zilnic să merg pe jos pentru câteva minute şi măcar de patru ori pe săptămână să mă duc la sala de fitness la care mi-am facut abonament. Iar pentru a avea o dietă sănătoasă, încerc să mănânc câte puţin din fiecare.
Pentru că am reusit să mă cunosc şi ştiu că cel mai bine mă simt la sfârşitul unei zile în care am fost activă şi am făcut câte puţin din toate, încerc să-mi folosesc tot timpul dintr-o zi, punându-mi ceasul să sune la o anumită oră, chiar dacă nu am cursuri sau nu trebuie să ajung undeva anume. Şi pentru că în nici un caz nu vreau să adorm la loc şi pentru că nu vreau să fiu ameţită pentru câteva ore bune de când m-am trezit, încerc ca atunci când sună ceasul să mă ridic imediat din pat şi să îmi încep activitatea. Şi pentru că nu vreau să pierd nicio părticică din timpul meu, nu pentru că “time is money”, ci pentru că “time is life”, atunci când mă trezesc lenevind în pat în plină zi cu soarele strălucind afară, îmi fac curaj să mă ridic, să mă îmbrac şi să pornesc către ... viaţa mea.
Şi nu în ultimul rând, pentru că sunt mândră de mine, atât fizic, cât şi în plan moral şi intelectual, aşa cum cred că ar trebui să fie orice om echilibrat şi care s-a descoperit pe sine, îmi fac timp zilnic să mă uit în oglindă şi să nu o fac pe fugă, cum mulţi o facem în ziua de azi. Îmi fac timp să mă admir şi să mă bucur zilnic de faptul că sunt blondă natural şi că am ochii verzi şi încerc să-mi ofer zilnic motive să mă bucur că sunt eu şi nu altcineva, aducându-mi aminte cât de bine fac lucrurile pe care am ales să le fac, iar acest lucru nu îl pot realiza decât trăindu-mi viaţa după propriile mele principii şi realizând şi azi, ca şi ieri, încă ceva deosebit, în propriul meu stil şi adunând laudele şi recompensele pentru acesta.